Tag Archives: viata

Te minte iar

Te minte iar si apoi plange… te intrebi daca ar fi plans neprinsa… te intrebi daca minciuna ei nu o fi cumva o dovada ca inca mai contezi… te intrebi daca nu cumva scuza ca „nu am vrut sa te ranesc” nu ar trebui sa devina motto-ul vietii tale „nu a vrut sa ma raneasca, inseamna ca ii pasa”

Te minte mereu cu cate un pic… de cele mai multe ori mic-mic-mic de tot, nu observi si ti-e bine. Poate adevarul ti-ar fi stricat ziua… e o minciuna nevinovata si pana la urma benefica…

Te minte… uneori atat de evident incat incepi sa te intrebi… si o intrebi… si iti spune plangand ca „stii tot ce am pe suflet!”, „sunt ca o carte deschisa pentru tine” si insista ca nu a mintit, si continui sa o intrebi si iti tot spune ca esti nebun… incepi sa o crezi pentru un moment… iti trece… o intrebi iar… iti recunoaste 10% din minciuna… plangand… s-a eliberat… esti victorios dar iti dai seama ca pierzi… de ce scoti mai mult de la ea, de-aia esti mai pierzator, de-aia minciuna e mai mare… te intrebi daca vrei sa stii mai departe… iti raspunzi hotarat „NU”… ceva inauntru iti urla sa mergi mai departe, sa intrebi, sa intrebi, sa intrebi… si intrebi iar… si minte… si plange… si esti nebun, esti tampitul ocaziei pentru ca te indoiesti de cea mai importanta prezenta din viata ta… si vrei sa te opresti… dar intrebi… incet-incet, din intrebare in intrebare, minciuna isi arata proportiile… insisti si vrei sa te opresti… simti ca iti explodeaza vena tamplei… vrei sa se opreasca… intrebi in continuare… iti spune tot. Din nou victorie, ea plansa… tu stors… te intrebi pe tine: „a meritat?”… stii ca raspunsul e nu si iti propui ca data viitoare sa fii macar cu o secunda mai superficial… nu va priviti… e o presiune uriasa ce apasa pe umerii vostri… ce e de facut? Te va minti din nou… o stii si ai stiut-o si la ultima minciuna… o iubesti… e a ta… cu bune si rele…

Te va minti iar… si iar… si iar… si mereu vei avea senzatia ca e ceva, cat de mic, pe care ti-l ascunde chiar daca iti povesteste despre sesiunea de shopping… ajungi sa te obisnuiesti… ajungi sa te intrebi, de fiecare data: „daca asta imi spune, cum o fi de fapt in realitate?”… asa se duce dreaq lumea. Va veni urmatoarea… si urmatoarea… si le vei strivi sub presiunea indoielilor tale: „daca ma minte?”

Ce e de facut?

Anunțuri

There is so much beauty in the world…

Nu e putin lucru sa zaci cu capul pe masa intr-o balta de sange la distanta de 1-2 metri de o parte a creierului tau ce sta, linistit, intins pe peretele bucatariei si sa te poti detasa. Sa te poti desprinde de muritorul din tine si sa vezi cat de frumos este croit fiecare context in care, oricat de aberante ar fi, urmarile devin firesti. De fapt, pare chiar imposibil pana vedeti / revedeti American Beauty.

Mi-am adus aminte cat de usor e sa te lasi prins in jocurile stupide pe care viata ti le ofera din plin ca apoi sa te gasesti pe un drum care iti este strain in totalitate. Mi-am adus aminte ca in momentul in care am citit pentru prima data despre downshifting aveam un sentiment de deja-vu caruia nu puteam sa ii identific sursa. Am facut-o acum. Mi-am adus aminte de Lester Burnham… Downshifting…

Mi-am adus aminte de o povestire adunata in berarie. V-o servesc si voua:

Student fiind, tipul cu pricina lucra in schimb de noapte undeva in centrul unuia dintre orasele mari ale Romaniei. Intr-o Miercuri noapte / Joi dimineata, in jurul orei 4:00 acesta se indrepta linistit spre casa, pe jos. Studentia presupunea o viata destul de modesta intr-o periferie si mai modesta, lucru care insemna aproape o ora de mers pe jos pana acasa.

Inarmat cu tigari (ceea ce nu era putin) si cu rabdare, respectivul si-a vazut de drum pana spre jumatatea distantei moment in care, dintr-o data, una dintre foarte nou nascutele lui nevoi fiziologice a devenit acuta. Acuta rau…  Cateva sute de metri in plus si in loc sa se domoleasca… s-a acutizat, si apoi s-a mai acutizat putin, si inca putin pana cand, la vreo 300 metri de casa, inevitabilul s-a produs – omuletul nostru si-a umplut pantalonii cu o materie vascoasa, fierbinte, rau mirositoare 🙂

Mai erau 300 metri… s-a intamplat. Evidentele intrebari: „De ce mie?”, „De ce?”, etc. nu au intarziat sa apara. Cu toate acestea studentul nostru si-a vazut in continuare de drum, fiind vadit incomodat de urmarile incidentului.

Ajuns in scara blocului, si-a tras sufletul rasufland usurat la gandul ca e noapte si ca penibilul situatiei nu are circumstante agravante. A intrat in lift, si-a inchis usile si cand sa apese butonul „10” al panoului… SURPRIZA!! Probabil singurul alt om treaz la ora aia a urcat langa el… in mirosul pe care un spatiu stramt are tendinta sa il accentueze… la ora 4:45… in ziua in care studentul nostru s-a c***t pe el pentru prima oara in ultimii 20 ani… intr-o joi dimineata… Era soarta.

Morala, pentru ca asta era importanta: studentul nostru, in loc sa injure sau sa se enerveze sau sa blesteme, s-a uitat discret spre cerul pe care il banuia dincolo de tavanul liftului ala nenorocit si a inceput sa rada. Radea pentru ca, impotriva tuturor sanselor, calcand in picioare orice forma de statistica, soarta i-a construit un context in care toate surprizele sa se poata manifesta natural… firesc… Studentul nostru a descoperit, cu ultima doza de luciditate, frumusetea vietii.

Din pacate, cazurile fericite nu ne marcheaza… Nu realizam importanta „tesaturii”, nu ne dam seama ca „normalul” este, de fapt, doar un alt context creat de o soarta pusa pe glume – uneori mai bune, alte ori… mai proaste. Nu realizam ca „normalul” de astazi ieri era de un imposibil flagrant… nu realizam ca soarta a creat un nou context.

Nu sunt un fatalist! Cred ca fiecare isi croieste drumul in viata. Cu toate astea, va sfatuiesc sa va detasati un minutel de problemele de zi cu zi si sa vedeti imaginea in ansamblu. Sa vedeti ca toata aceasta imagine a vietii voastre este construita din bucatele mici, mici de puzzle la a caror asamblare ati depins si depindeti de atat de multi factori incat… Soarta e o scuza foarte plauzibila.

There is so much beauty in the world…

Ce face casnicia din om…

Casnicie

Vaita-te!! Vaita-te!!

S-au dus dreaq visele tale. Ai sarit 30-ul si incepi sa te panichezi. Stai in coltul tau si iti rozi unghiile sperand sa se schimbe ceva. Sperand sa se mai intoarca macar una dintre ofertele pe care cu nonsalanta si superioritate le refuzai. Ai avut de ales: libertate sau succes (asa cum este el definit de lume in general si de tine in ultima vreme). Ai ales libertatea si nu ai platit pretul, le-ai vrut pe toate. Cine ti-o fi desenat tie steaua aia palida in frunte? O mai ai? Vrei Q7 🙂 Vrei Jamaica, iarba, sex si nici o obligatie. Vrei copii, familie, casa… fuck off!!! Ai dat in penibil de mult, dar te intreci cu gluma deja. Nu ti-a iesit atunci, de ce ti-ar iesi acum? Ce drept ti-a mai ramas sa speri? Citește în continuare

Numai femeie de tip „p*zda” sa nu fii… sau daca esti, impaca-te cu gandul ca esti „p*zda”

Nu am obiceiul sa fiu vulgar pe blog. Nu am obiceiul sa rabufnesc in public.

DAR,

Eu in mintea mea ingusta asociez destul de des aceste doua cuvinte: femeie si p*zda. Nu sunt singurul si nici nu mi-am propus sa fiu unic. Poate o fi vreo trauma adunata prin copilarie… poate o fi vreo personalitate foarte violenta si vulgara undeva in adancul mintii mele, personalitate care si-a gasit cel mai prost definit teren pentru a exploata contactele mele cu lumea -p*zdele. Poate or fi frustrari recente, poate ajung si eu sa ma satur de maritis dupa fiecare biet de act sexual, de femei complexate si frustrate, de femei neimplinite, de femei confuze si obtuze, de femeile tip „p*zda”. Citește în continuare

Pro si contra relatiei cu o femeie maritata

La viata mea mi-a fost dat sa experimentez o relatie cu o femeie mai inteleapta decat mine cu 9 ani si mai avuta in ale documentelor cu un certificat tip „de casatorie” si bonusul aferent 2 (doua) certificate tip „de nastere” toate valabile si in termen de garantie.

Ca orice lucru pe lumea asta, „up”s and „down”s. Eu imi voi concentra atentia asupra catorva „up”s-uri foarte evidente urmand sa comentam pentru a stabili exact ce si cum. Deci, PRO 😉

„Up”s:

  • inexistenta obligatiilor asumate fata de persoana de langa tine;
  • implicit o libertate oarecum nestirbita in desfasurarea ostilitatilor;
  • experienta superioara in mai toate ale vietii, ceea ce inseamna:
    • maturitate in abordarea tematicilor sexuale;
    • maturitate in evauarea financiar-economica a diverselor activitati;
    • maturitate in elaborarea pretentiilor de la mediul inconjurator;
    • gusturi lucrate (nu neaparat rafinate, dar mai stabile si mai usor de urmarit)
  • un sistem relational bine pus la punct care se dovedeste folositor in diverse situatii

Daca aveti chef sa impartasiti din „down”s-uri, sunteti liberi sa o faceti.

Azi am implinit 15 ani

Din 15 ani de viata, 13 de munca. Un bilant reusit. E dreptul meu sa stralucesc.

 

M-am nascut intr-o lume despre care stiam foarte multe lucruri. Majoritatea lucrurilor pe care le stiam s-au dovedit a fi gresit interpretate, prost intelese sau de mult, mult timp expirate iar altele chiar uitate. Si uite asa, in loc sa plec la drum neinformat ca orice alt om cu care ar fi trebuit sa ma nasc egal, eu am plecat in lunga calatorie total DEZinformat. Si am acceptat. A fost un mic moment de cumpana… M-am intrebat si eu atunci: de ce as face-o? Care este sensul? Si tot soiul de alte chestii mi-au venit in minte. Dar, mancat de indoieli, mi-am pus ordine in ganduri si mi-am verificat fiecare informatie pe care o aveam. Mi-a luat ceva timp si poate ca tu, citind, te gandesti ca a fost timp pierdut. Si eu am momente cand iti dau dreptate.

 

Noroc cu cate o telenovela ca am simtit si eu gustul meselor in familie, noroc cu filmele americane moralizatoare ca am pastrat drumul drept, ca altfel… Multumesc PROTV, multumesc ACASA, multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine – nu multi, dar foarte importanti.

 

Ei bine, ce am invatat in primii mei 15 ani de viata? Cronologic ar fi cam asa: Citește în continuare