Tag Archives: iubire

Te minte iar

Te minte iar si apoi plange… te intrebi daca ar fi plans neprinsa… te intrebi daca minciuna ei nu o fi cumva o dovada ca inca mai contezi… te intrebi daca nu cumva scuza ca „nu am vrut sa te ranesc” nu ar trebui sa devina motto-ul vietii tale „nu a vrut sa ma raneasca, inseamna ca ii pasa”

Te minte mereu cu cate un pic… de cele mai multe ori mic-mic-mic de tot, nu observi si ti-e bine. Poate adevarul ti-ar fi stricat ziua… e o minciuna nevinovata si pana la urma benefica…

Te minte… uneori atat de evident incat incepi sa te intrebi… si o intrebi… si iti spune plangand ca „stii tot ce am pe suflet!”, „sunt ca o carte deschisa pentru tine” si insista ca nu a mintit, si continui sa o intrebi si iti tot spune ca esti nebun… incepi sa o crezi pentru un moment… iti trece… o intrebi iar… iti recunoaste 10% din minciuna… plangand… s-a eliberat… esti victorios dar iti dai seama ca pierzi… de ce scoti mai mult de la ea, de-aia esti mai pierzator, de-aia minciuna e mai mare… te intrebi daca vrei sa stii mai departe… iti raspunzi hotarat „NU”… ceva inauntru iti urla sa mergi mai departe, sa intrebi, sa intrebi, sa intrebi… si intrebi iar… si minte… si plange… si esti nebun, esti tampitul ocaziei pentru ca te indoiesti de cea mai importanta prezenta din viata ta… si vrei sa te opresti… dar intrebi… incet-incet, din intrebare in intrebare, minciuna isi arata proportiile… insisti si vrei sa te opresti… simti ca iti explodeaza vena tamplei… vrei sa se opreasca… intrebi in continuare… iti spune tot. Din nou victorie, ea plansa… tu stors… te intrebi pe tine: „a meritat?”… stii ca raspunsul e nu si iti propui ca data viitoare sa fii macar cu o secunda mai superficial… nu va priviti… e o presiune uriasa ce apasa pe umerii vostri… ce e de facut? Te va minti din nou… o stii si ai stiut-o si la ultima minciuna… o iubesti… e a ta… cu bune si rele…

Te va minti iar… si iar… si iar… si mereu vei avea senzatia ca e ceva, cat de mic, pe care ti-l ascunde chiar daca iti povesteste despre sesiunea de shopping… ajungi sa te obisnuiesti… ajungi sa te intrebi, de fiecare data: „daca asta imi spune, cum o fi de fapt in realitate?”… asa se duce dreaq lumea. Va veni urmatoarea… si urmatoarea… si le vei strivi sub presiunea indoielilor tale: „daca ma minte?”

Ce e de facut?