Tag Archives: american beauty

There is so much beauty in the world…

Nu e putin lucru sa zaci cu capul pe masa intr-o balta de sange la distanta de 1-2 metri de o parte a creierului tau ce sta, linistit, intins pe peretele bucatariei si sa te poti detasa. Sa te poti desprinde de muritorul din tine si sa vezi cat de frumos este croit fiecare context in care, oricat de aberante ar fi, urmarile devin firesti. De fapt, pare chiar imposibil pana vedeti / revedeti American Beauty.

Mi-am adus aminte cat de usor e sa te lasi prins in jocurile stupide pe care viata ti le ofera din plin ca apoi sa te gasesti pe un drum care iti este strain in totalitate. Mi-am adus aminte ca in momentul in care am citit pentru prima data despre downshifting aveam un sentiment de deja-vu caruia nu puteam sa ii identific sursa. Am facut-o acum. Mi-am adus aminte de Lester Burnham… Downshifting…

Mi-am adus aminte de o povestire adunata in berarie. V-o servesc si voua:

Student fiind, tipul cu pricina lucra in schimb de noapte undeva in centrul unuia dintre orasele mari ale Romaniei. Intr-o Miercuri noapte / Joi dimineata, in jurul orei 4:00 acesta se indrepta linistit spre casa, pe jos. Studentia presupunea o viata destul de modesta intr-o periferie si mai modesta, lucru care insemna aproape o ora de mers pe jos pana acasa.

Inarmat cu tigari (ceea ce nu era putin) si cu rabdare, respectivul si-a vazut de drum pana spre jumatatea distantei moment in care, dintr-o data, una dintre foarte nou nascutele lui nevoi fiziologice a devenit acuta. Acuta rau…  Cateva sute de metri in plus si in loc sa se domoleasca… s-a acutizat, si apoi s-a mai acutizat putin, si inca putin pana cand, la vreo 300 metri de casa, inevitabilul s-a produs – omuletul nostru si-a umplut pantalonii cu o materie vascoasa, fierbinte, rau mirositoare 🙂

Mai erau 300 metri… s-a intamplat. Evidentele intrebari: „De ce mie?”, „De ce?”, etc. nu au intarziat sa apara. Cu toate acestea studentul nostru si-a vazut in continuare de drum, fiind vadit incomodat de urmarile incidentului.

Ajuns in scara blocului, si-a tras sufletul rasufland usurat la gandul ca e noapte si ca penibilul situatiei nu are circumstante agravante. A intrat in lift, si-a inchis usile si cand sa apese butonul „10” al panoului… SURPRIZA!! Probabil singurul alt om treaz la ora aia a urcat langa el… in mirosul pe care un spatiu stramt are tendinta sa il accentueze… la ora 4:45… in ziua in care studentul nostru s-a c***t pe el pentru prima oara in ultimii 20 ani… intr-o joi dimineata… Era soarta.

Morala, pentru ca asta era importanta: studentul nostru, in loc sa injure sau sa se enerveze sau sa blesteme, s-a uitat discret spre cerul pe care il banuia dincolo de tavanul liftului ala nenorocit si a inceput sa rada. Radea pentru ca, impotriva tuturor sanselor, calcand in picioare orice forma de statistica, soarta i-a construit un context in care toate surprizele sa se poata manifesta natural… firesc… Studentul nostru a descoperit, cu ultima doza de luciditate, frumusetea vietii.

Din pacate, cazurile fericite nu ne marcheaza… Nu realizam importanta „tesaturii”, nu ne dam seama ca „normalul” este, de fapt, doar un alt context creat de o soarta pusa pe glume – uneori mai bune, alte ori… mai proaste. Nu realizam ca „normalul” de astazi ieri era de un imposibil flagrant… nu realizam ca soarta a creat un nou context.

Nu sunt un fatalist! Cred ca fiecare isi croieste drumul in viata. Cu toate astea, va sfatuiesc sa va detasati un minutel de problemele de zi cu zi si sa vedeti imaginea in ansamblu. Sa vedeti ca toata aceasta imagine a vietii voastre este construita din bucatele mici, mici de puzzle la a caror asamblare ati depins si depindeti de atat de multi factori incat… Soarta e o scuza foarte plauzibila.

There is so much beauty in the world…

Anunțuri