Category Archives: Vanzari

Din nou despre management

Domnilor manageri,

In trecut, masina / automobilul a reprezentat o inovatie spre o cale rapida si facila de la A la B. Marele pas facut odata cu aparitia automobilului a scurtat foarte mult timpii pierduti, a apropiat foarte mult destinatia de locul de plecare. De atunci insa, masina a suferit niste mici modificari in ceea ce priveste perceptia si chiar utilizarea. Ati putea consulta aceasta nelimitata resursa de informatie – Internetul pentru a afla ce si cum s-a mai schimbat. Ati putea macar acum intr-un ceas destul de inaintat sa deschideti ochii si sa palpati macar prezentul, viitorul este prea departe pentru voi.

Pentru a va aduce mai aproape aroma noutatilor, iata niste mici modificari in perceptia si utilizarea masinii / automobilului:

  • da credibilitate sau din contra – Va sfatuiesc sa incetati in a va mai trimite omuletii spre clienti in masini de 10.000 Euro cu toate taxele si sa va asteptati la contracte de sute de mii de Euro. Nimeni nu semneaza un contract important cu un panarici fara putere prin firma furnizoare. Nici voi nu ati semna un contract de cateva sute de mii de Euro cu un ciurli burli care se da jos transpirat dintr-un matiz obosit. Iar daca ati face-o… zilele va sunt numarate in business 😉
  • aduce plus de imagine sau din contra – Va sfatuiesc sa nu mai folositi texte de promovare de genul „Cel mai tare”, „Cel mai mare”, „Cel mai oricum” afisate pe Skodele voastre Fabia… Voi rade de fiecare data cand le voi vedea, sunt o gluma prea buna 😉
  • intr-un final iti aduce mai multe venituri sau din contra – In afara celor expuse mai sus, ganditi-va, domnilor manageri, la bietul om de vanzari care trebuie sa ajunga sa negocieze cateva sute de mii de Euro, pentru dvs, cu un client care parcheaza langa Clio-ul de serviciu al RV-ului o masina de 70.000 Euro pe care nu sta nici lumina. Sunt convins ca increderea in propriile forte a omului care va reprezinta capata un balon de oxigen. Sunt convins ca fiecare paduche se crede David in fata Goliatilor… Sigur va invinge… Mai bine cheltuiti niste bani pe un training de motivare a angajatului! 🙂

E tarziu si nu ma prea intereseaza cat de coerent sunt. Dar am o intrebare:

De ce continuati sa cheltuiti bani pe Ford Fiesta, Volkswagen Polo, Chevrolet Aveo, Renault Clio, Skoda Fabia, Dacia Logan si alte masini din aceeasi grupa valorica?

Ce plus ar putea sa va aduca aceste cotete? Oamenilor dvs. cred ca le-ar fi mai usor sa ajunga la punctul B cu metroul – ceea ce inseamna ca pana si voi ar trebui sa constientizati inutilitatea pe care o duc dupa ele aceste capodopere pe roti ale chilipirismului. Singurul bine pe care o astfel de masina ar putea sa-l aduca unui angajat modest si lipsit de pretentii este partida de pescuit din weekend, transport moca. In acest caz insa… la ce va foloseste parlitul care va reprezinta? I wonder…

Nu cred ca haina il face pe om. Dar sunt convins ca haina, fie ea masina, costum de haine, cravata, pantofi, ceas, etc, ii netezeste calea omului. Si in vanzari ca si in viata se numeste „prima impresie” – nu se poate schimba, iar daca aceasta prima impresie este negativa… e ceva de lucru pentru a i se aduce imbunatatiri. Time is money (poate nici asta nu ati aflat inca) iar imbunatatirea unei prime impresii negative papa exact aceasta resursa: TIMPUL

Oare mai crede cineva in lumea business, dar sa creada cu toata convingerea, ca imaginea este ieftina?

Va multumesc pentru atentie, domnilor manageri! Astept telefonul dvs. la urmatoarea bugetare pe care o veti intreprinde.

Team building. Teambuilding altfel by Globetrotter

A luat sfarsit un nou team building. Programe, distractie, masa si dans si nelipsitul alcool.

Am invatat in sfarsit ca team building inseamna mai mult decat masa, dansul si alcoolul pomenite mai sus. Am invatat ca team building inseamna, de fapt, constructie de echipe… constructia echipei noastre in cazul de fata. Nu imi vine sa cred cat de preocupati am fost cu totii sa concuram in conditiile in care, cel mai simplu raspuns la intrebarile noastre ar fi fost chiar lucrul in echipa. Am fi putut transforma fiecare win-lose sau chiar lose-lose in situatii de win-win. De-aia ne trebuie teambuilding… de-aia avem nevoie de niste Citește în continuare

Cazare Romania

Cazare in Romania. ‘Eftin ca braga, zic unii si prin urmare… servicii de rahat. Altii zic ca nu e chiar atat de ieftin (si eu printre ei) dar serviciile sunt de rahat.

Doua istorioare scurte despre doi prieteni care au patit-o in timpul revelionului – semn ca anul nou le va merge din plin. Hai sa le tinem pumnii sa rupa superstitia. Poate i-ar ajuta sa faca trei pasi inapoi, sa scuipe de 9 ori in san si sa latre de 7 ori apasat :). Pentru post-ul de azi:

Prietenul 1: Revelion in zona Brasov (evident, prietenul 1 este locat cu domiciliul in Bucuresti)

Ajunge, impreuna cu gasca, in 30 decembrie pentru a-si lua in primire camerele. Toate bune si frumoase, lumea bine dispusa, bere multa, scandal, poze, zapada… „revelion de vis” si-au spus.

Bat la usa – nici un raspuns, mai bat de doua-trei ori… nimic. „Eh, tre sa se intoarca gazda”, si si-au continuat cheful cu berici si muzica la difuzoarele masinilor. Telefon catre gazda – mesagerie. Exact aceeasi mesagerie care se prezenta de doua luni deja.

Dupa vreo 2 ore de asteptari si intrebari de genul „bah, oare mai vin astia sa ne deschida?” mai mult in gluma, au inceput sa se panicheze. Era deja ora 19:00, foame mare, iar noaptea si-o cam lua in cap: frig, intuneric, latrat de caine.

Prietenul 1, intreprinzator fiind, s-a dus la vecini sa intrebe ce-i cu gazda. Localitate mica, de la tara, vecina era chiar mama omului cu care se aranjasera ploile: bucurie mare pe oamenii nostri. Femeia, sarita bine de 80 ani, le da insa o veste proasta: „gazda” este plecata in italia de mai bine de 2 luni si nu se intoarce prea curand (ca or fi capsuni, ca or fi batrani de ingrijit sau diverse organe de supt… nu se specifica). Incep oamenii sa se infierbante, sa se ratoiasca la femeie si aceasta, de frica sau din bun simt ii duce in casa pe care au platit-o si le da o cheie.

Hi hi hi si hu hu hu, oamenii se apuca de baut care mai de care, femeile despacheteaza mancarea dar… stupoare: dupa alte cateva zeci de minute de chef, era inca foarte frig in casa. Incep ei sa caute centrala si o gasesc: o frumusete de centrala pe lemne dar, evident, fara combustibil si 100% oprita. Fuck in sus si fuck in jos, se duc la mama/vecina pentru a remedia situatia, desi au vazut clar ca luminile sunt deja stinse. O trezesc ei pe biata femeie si ea, rupta de somn, ii informeaza ca nu prea are lemne findca la ea au instalat gaz de foarte mult timp… BANG!! Incep sa se precipite lucrurile.

Baietilor mei nu le vine sa creada: sunt la mama dreaq, nu au lemne, cearsafuri pe pat nu au… ii apuca dracii si incep sa scormoneasca in lung si in lat curtea dupa lemne. Gasesc ei, intr-un final, o mica magazie unde era plin de lemn, dar nu era lemn de foc, ci un fel de scandura sau ceva de genul asta. Sparg, fara prea mare greutate, lacatul si se aprovizioneaza cum stiu ei mai bine, romaneste, adica iau tot si duc in casa, langa centrala.

Au butonat ei ce au butonat la centrala, i-au dat drumul si lucrurile pareau sa se indrepte.

Pareau, pentru ca in realitate… nu erau atat de roz. Boiler-ul centralei s-a spart, apa a inundat demisolul in care se afla centrala, iar lemnele pluteau care pe unde. S-au chinuit sa repare, sa stranga etc – nici o sansa. Focul ardea in continuare si s-a facut un abur puternic in toata casa… totul era ud.

Colac peste pupaza schioapa, baba bate la usa intreband de zor ce se intampla de iese „fum” din casa. A aflat ca e abur, a aflat ca s-a bulit centrala, a aflat pana si ca urmeaza sa fie data in judecata pentru diverse prejudicii aduse prietenilor mei. A plecat.

Dar s-a intors, insotita de data asta de politistii satului – si ei evident treziti din somn. A urmat excursia pana la primarie / sediul politiei, declaratii, telefoane dupa parintii mai influenti de la Bucuresti, scandal si tevatura pana aproape de dimineata.

La ora 4:00 in urma ultimei convorbiri telefonice cu tatal Prietenului 1, grupul a decis ca singura varianta acceptabila de ambele parti este cea propusa de mama/vecina sustinuta de politaii vietii:

Se urca ei frumos in masini si pleaca de unde au venit si lasa dreaq ideea de revelion la munte and shit iar mama/vecina se face ca ploua si repara ea damage-ul produs de tinerii aroganti de la capitala.

Intre noi fie vorba: 1500 Euro pentru 6 camere duble plus un living la parter 3 zile de revelion… e too good to be true. Si trebuie sa va hotarati: good sau true inainte de a fi pusi in fata faptului implinit.

Cei doi minori ai grupului sunt pedepsiti si in ziua de azi iar ceilalti s-au adunat in 3 camere de Bucuresti unde au etalat mancarea pe care au reimpachetat-o la munte si au baut putina bere ramasa, completand cu diverse: uischiane, vodci si altele.

The end!

Link-uri despre sarbatori mai mult sau mai putin ratate:

Cum sa fii un downshifter – un „approach” mai corporatist

AVERTISMENT: ACEST ARTICOL NU SE ADRESEAZA INCOMPETENTILOR, INCAPABILOR SI NICI MACAR MEDIOCRILOR DE TOATA ZIUA!! VALOAREA ESTE CHEIA!!

Iti ia 6 luni. Sau iti da 6 luni – depinde doar de tine.  Ai un salariu decent (peste 1500 RON)? Nu ai credite la banci? Ei bine, ia uite cum iti cumperi un concediu de 6 luni si in acelasi timp te vinzi mult mai scump decat credeai vreodata:

1. Iti iei un credit la limita maxima de suma, limita maxima de durata. Din calculele mele poti sa iti iei vreo 15-20.000 Euro pe vreo 20 de anisori – credit de nevoi personale. Probabil ca ti-ar folosi o garantie imobiliara. Costuri de acordare, comisioane, bla-bla, total vreo 500, sa zicem 850 Euro maxim.

2. Iti cumperi rapid o masina si un costum de haine. Un BMW second, adus din Germania, an de fabricatie 2001 este foarte elegant iar ignorantii il vad tot ca pe un beamveu in ciuda celor 200.000 km pe care chiar nu ii tradeaza. Total Euro cu toate taxele – maxim, MAXIM 10.000. Incearca sa gasesti o firma a vreunui prieten pentru ca asa economisesti 19% TVA-ul. Pentru costum, daca ai nevoie, iti pot furniza un numar de telefon al unui croitor de la Steilmann, la un pret in jur de 500 RON adica 150 Euro. Total costuri pasul 2 – 10150 Euro. Rest: vreo 10.000 Euro

3. Te duci la seful tau si iti negociezi ABRUPT salariul, sa zicem un 80-100% marire, pentru ca pretentiile tale au crescut, pe zi ce trece produci tot mai multi bani companiei etc, bla-bla. 99.5% sanse sa spuna NU. Pentru cei carora le iese cu pasul 3… felicitari si in acelasi timp THUMB DOWN, nu sunteti pregatiti pentru downshifting 🙂 – Sunteti exclusi din program.

4. Demisia – art. 79 din codul muncii – act unilateral, nu acordul partilor!!. Triumfator, cu coloana vertebrala, zambitor, accepti politicos cafeaua facuta chiar de secretara cea buna (si probabil curva, daca esti femeie) a sefului, o gusti doar – nu bei, cu un oarecare dispret afisat in coltul gurii (dispretul, in acest caz, va fi interpretat ca un act de manifestare a superioritatii, asa ca trebuie sa intelegi schimbarea la fata a sefului), inghiti cele 14 minute de politica winback absolut necesare pentru o companie care se respecta si pleci urand toate cele bune companiei. Citește în continuare

Management in Romania = Fotbal in Luxembourg (part 2)

Cunosc multi manageri de companii mici sau chiar medii, vorbim aici de cifre de afaceri din 8 cifre in Euro, care inteleg notiunea de „brand”.

Inteleg gresit, vreau sa spun, notiunea de „brand”. Isi inregistreaza la OSIM un logo, o sigla, un nume si POOF!! au „brand”. O mica parte dintre ei, trebuie sa recunosc, cumpara si domeniul „brand.ro” impreuna cu un pachet de hosting, avand in vedere ca e mai ieftin asa.

Pasul 1

Se lauda in stanga si in dreapta ca au „brand”-ul!! Nu iarta pe nimeni, toti trebuie sa stie despre marea inregistrare la OSIM. Prieteni, rude, parteneri de afaceri sunt luati toti la rand pe diverse cai:

telefonic – si doar de pe mobilul care nu mai este un lux de mult, sunt parcursi apropiatii (invitati apoi chiar si la un mic party)

party de promovare – cateva mostre, deja jerpelite de la atata pipait, atins, verificat, troneaza langa logo-ul cumparat cu 50 RON de la unul dintre copii contabilei. Nelipsitele pliante, insotite de carti de vizita, toate cu amprenta strigatoare a exercitiului de creatie sublim, sunt mandria patronatului si a secretarei – autoare atat pentru creatie cat si pentru productie.

e-mail-uri – atat catre cei 11 oameni prezenti la party in afara angajatilor si rudelor acestora, cat si catre ceilalti 6 parteneri din baza de date a firmei. Toate e-mail-urile sunt trimise de pe noul office@brand.ro cu trimitere explicita catre site-ul brand.ro, evident, in constructie. Toate e-mail-urile incep cu „Stimate Partener,…”

Pasul 2

Dupa epuizarea, epuizanta de altfel, a bazei de date si parcurgerea tuturor celor 17 parteneri inscrisi acolo, sunt unii care nu au auzit de „brand”! Nici o problema, ajungem si la ei:

masina patronului „brand”-uita/-ata, cu foarte multa informatie, nu autocolant policrom ci mai multe colante monocrom ca… e vreo diferenta?, toate numerele de telefon, fax, mobil, RDS, UPC, GTS si alti operatori + un www. mic in colt.

pliante – aceleasi pliante pe hartie A4 pt copiatoare laser, printate cu imprimante jet, pe alocuri fffff usor manjite din cauza degetelor transpirate cu care au fost manevrate – distribuite in posta, dar numai in zonele High Residential ca… de, ei au banu’.

radio – cel mai ieftin, ca doar tot radiouri sunt, ce naiba?! eventual, ales cel cu productia = 0 RON, cu timpi morti pentru difuzare ca doar tot aia e, oricum lumea nu asculta reclamele, dar trebuie sa avem reclama la radio.

Pasul 3, data viitoare !

Evident… VA URMA!

Technorati Tags: , , , , , , ,

Management in Romania = Fotbal in Luxembourg

Romania are know-how! Romania are resursa materiala! Romania are timp! Romania are disponibilitate!

Sunt manager si nu sunt deloc mandru sa fac parte din tagma managerilor romani 😦 pentru ca Romania nu are manageri!

Ma simt cum se simte un fotbalist profesionist in Liechtenstein sau Luxembourg. Fac ceva la moda, sunt cool, castig o gramada de bani, dar… nu voi califica niciodata nationala mea la vreun turneu final. Antrenorul ma intreaba ce parere am despre 4-3-3 cand, de fapt, planuieste un 6-3-1 autentic si original. Ii explic ca „stiti… ceea ce vreti dvs nu are legatura cu fotbalul…” si imi aduce aminte ca EL este Mister Antrenor, iar eu… un eventual titular, iar aerele de vedeta nu ma ajuta deloc . Daca vorbesc despre demarcare, colegii imi spun ca sunt „texte” de prin carti, daca aduc in discutie „pressing”-ul… sunt snob si ipocrit. In bar cand ma duc si vorbesc despre fotbal… oamenii rad si isi aduc aminte de cele doua elemente familiare lor din fotbal: Brazilia si Pele… Se intreaba toti cum de eu sunt implicat in asa ceva… nu vorbesc portugheza si nici nu sunt negru!

Va urma o serie de studii de caz si decizii de management analizate cu lupa!

Vanzarea si nevoile

Dupa ce am citit post-ul de pe bastrix, mi-am amintit ce se intampla in urma cu 10 ani in domeniul vanzarilor.

Ei bine, dle profesor, atunci totul era minciuna. Singurul scop era banul, scop lipsit de orice urma de nobil, de orice urma de corect… sa nu vorbim de mijloace… total neortodoxe. Ipocrizia era foarte la pret dar nu numai la nivelul ideilor ci in tot ce se facea. Furturi, tepe, bisnitareala ieftina. Asa arata lumea vanzarilor in 96-97 cand mi-a fost prezentata. Sau cand i-am fost prezentat… Citește în continuare