Monthly Archives: Aprilie 2008

Team building. Teambuilding altfel by Globetrotter

A luat sfarsit un nou team building. Programe, distractie, masa si dans si nelipsitul alcool.

Am invatat in sfarsit ca team building inseamna mai mult decat masa, dansul si alcoolul pomenite mai sus. Am invatat ca team building inseamna, de fapt, constructie de echipe… constructia echipei noastre in cazul de fata. Nu imi vine sa cred cat de preocupati am fost cu totii sa concuram in conditiile in care, cel mai simplu raspuns la intrebarile noastre ar fi fost chiar lucrul in echipa. Am fi putut transforma fiecare win-lose sau chiar lose-lose in situatii de win-win. De-aia ne trebuie teambuilding… de-aia avem nevoie de niste Citește în continuare

Anunțuri

Te minte iar

Te minte iar si apoi plange… te intrebi daca ar fi plans neprinsa… te intrebi daca minciuna ei nu o fi cumva o dovada ca inca mai contezi… te intrebi daca nu cumva scuza ca „nu am vrut sa te ranesc” nu ar trebui sa devina motto-ul vietii tale „nu a vrut sa ma raneasca, inseamna ca ii pasa”

Te minte mereu cu cate un pic… de cele mai multe ori mic-mic-mic de tot, nu observi si ti-e bine. Poate adevarul ti-ar fi stricat ziua… e o minciuna nevinovata si pana la urma benefica…

Te minte… uneori atat de evident incat incepi sa te intrebi… si o intrebi… si iti spune plangand ca „stii tot ce am pe suflet!”, „sunt ca o carte deschisa pentru tine” si insista ca nu a mintit, si continui sa o intrebi si iti tot spune ca esti nebun… incepi sa o crezi pentru un moment… iti trece… o intrebi iar… iti recunoaste 10% din minciuna… plangand… s-a eliberat… esti victorios dar iti dai seama ca pierzi… de ce scoti mai mult de la ea, de-aia esti mai pierzator, de-aia minciuna e mai mare… te intrebi daca vrei sa stii mai departe… iti raspunzi hotarat „NU”… ceva inauntru iti urla sa mergi mai departe, sa intrebi, sa intrebi, sa intrebi… si intrebi iar… si minte… si plange… si esti nebun, esti tampitul ocaziei pentru ca te indoiesti de cea mai importanta prezenta din viata ta… si vrei sa te opresti… dar intrebi… incet-incet, din intrebare in intrebare, minciuna isi arata proportiile… insisti si vrei sa te opresti… simti ca iti explodeaza vena tamplei… vrei sa se opreasca… intrebi in continuare… iti spune tot. Din nou victorie, ea plansa… tu stors… te intrebi pe tine: „a meritat?”… stii ca raspunsul e nu si iti propui ca data viitoare sa fii macar cu o secunda mai superficial… nu va priviti… e o presiune uriasa ce apasa pe umerii vostri… ce e de facut? Te va minti din nou… o stii si ai stiut-o si la ultima minciuna… o iubesti… e a ta… cu bune si rele…

Te va minti iar… si iar… si iar… si mereu vei avea senzatia ca e ceva, cat de mic, pe care ti-l ascunde chiar daca iti povesteste despre sesiunea de shopping… ajungi sa te obisnuiesti… ajungi sa te intrebi, de fiecare data: „daca asta imi spune, cum o fi de fapt in realitate?”… asa se duce dreaq lumea. Va veni urmatoarea… si urmatoarea… si le vei strivi sub presiunea indoielilor tale: „daca ma minte?”

Ce e de facut?

Cand stii ca ti-ai f***t viata?

Sunt momente in viata cand dai de greu. Unele negre altele doar de un gri mai inchis. SUnt momente cand ai senzatia ca se apropie, incet – incet dar ffff sigur sfarsitul (orice ar insemna asta). Ai senzatia asta la un nivel foarte organic. Si totusi, majoritatea momentelor astea trec. Lasa o urma, poate doua din ce in ce mai putin vizibile in timp, dar trec. Si atunci, intrebarea mea e: cand stii ca ti-ai f***t viata? Cum afli ca e sfarsitul?  Ce autoritate ar trebui sa iti spuna ca asta a fost?

Cine ar trebui sa ma traga de urechi si sa-mi spuna ca degeaba ma amagesc cu tot felul de fapte pe care le interpretez in tot felul de moduri?… Cine ar trebui sa nu ma mai lase sa sper ca ceea ce am e suficient pentru a-mi garanta un maine mai roz?… Cine ar trebui sa vina pur si simplu si sa ma deconecteze de la aparatele astea nenorocite care ma tin in viata: minciuna si speranta?… Cine ar trebui sa fie responsabilul cu „bad news”?

Ma minti tu, ma mint ei si mai nou ma mint si eu. Totul de dragul unei sperante oloage pe care o tot resuscitez si pe care o tin in viata de dragul dramei… va avea un final magnific! Speranta mea, cand va muri, se va sparge in spume si va urla… si va face alte valuri cu alte spume si alte urlete… hmm… speranta si-a nascut speranta. Pot sa ma mint la nesfarsit.

Ce ciudat… speranta ma tine in viata pentru ca eu, cu mintea mea mintita si mincinoasa, sa ii pot gasi inca un argument schiop si inca unul… La mijloc sunt: un ou, o gaina si o mare minciuna… halal adunare dupa atatia ani de viata.

Poate nu vei intelege ce zic eu aici… poate vei crede, ca de obicei, ca vorbesc despre mine. Te vei fi inselat amarnic. Tu esti victima, tu esti calaul. Eu sunt doar un loser care ma invart printre voi si incerc sa va evit greselile. Incerc sa gasesc raspunsul la intrebarile pe care voi nici nu vi le mai puneti. Incerc sa nu ajung ca voi…

Bate vantul… bate vantul foarte tare si stiu ca trebuie sa iti schimbi iar pozitia. Cineva trebuie sa fie frumos, cineva trebuie sa fie destept, cineva trebuie sa se simta important, cuiva trebuie sa ii conectam aparatele…

Te inteleg si te voi ierta pentru ca, din pacate, ai scuza perfecta: nu e NIMENI care sa iti spuna, nu e nimeni care sa iti arate cum pierzi, de ce si nici ce ai putea face sa mai castigi cate ceva. Si ai speranta: tot ce nu e acum va fi maine. Acum nu e nici sfarsitul… va fi maine?

Un foc de artificii azi, doua minciunele maine, trei cuvinte dulci poimaine, poate o incurajare timida intr-un colt de zi undeva saptamana viitoare… si uite cum te vei regasi pe acelasi drum alaturi de alti parteneri incercand sa faci exact la fel si asteptand alte rezultate dar imbatranind cum nici nu ti-ai fi imaginat vreodata, te duci.

Domnul fie cu tine, desi nu cred. Nu mai cred ca Domnul (orice forma ar avea el) mai pune botul la lumanarile tale… Lui i-o fi spus cineva ca e gata… ca e ora inchiderii… TREBUIE sa fie mai destept.

Si totusi, mie cine imi va spune ca e gata?, ca mi-am f***t viata? Ma uit in oglinda si te vad doar pe tine: cu minciuna si speranta pe umerii goi… batrani… obositi…