Azi am implinit 15 ani

Din 15 ani de viata, 13 de munca. Un bilant reusit. E dreptul meu sa stralucesc.

 

M-am nascut intr-o lume despre care stiam foarte multe lucruri. Majoritatea lucrurilor pe care le stiam s-au dovedit a fi gresit interpretate, prost intelese sau de mult, mult timp expirate iar altele chiar uitate. Si uite asa, in loc sa plec la drum neinformat ca orice alt om cu care ar fi trebuit sa ma nasc egal, eu am plecat in lunga calatorie total DEZinformat. Si am acceptat. A fost un mic moment de cumpana… M-am intrebat si eu atunci: de ce as face-o? Care este sensul? Si tot soiul de alte chestii mi-au venit in minte. Dar, mancat de indoieli, mi-am pus ordine in ganduri si mi-am verificat fiecare informatie pe care o aveam. Mi-a luat ceva timp si poate ca tu, citind, te gandesti ca a fost timp pierdut. Si eu am momente cand iti dau dreptate.

 

Noroc cu cate o telenovela ca am simtit si eu gustul meselor in familie, noroc cu filmele americane moralizatoare ca am pastrat drumul drept, ca altfel… Multumesc PROTV, multumesc ACASA, multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine – nu multi, dar foarte importanti.

 

Ei bine, ce am invatat in primii mei 15 ani de viata? Cronologic ar fi cam asa:

 

Am invatat ca poti fi in acelasi timp elev dimineata, angajat dupa-amiaza si olimpic la diverse materii de tip matematica noaptea (pentru ca doar atunci gasesti resurse sa pui mana pe o carte (nu almanahe, domnu’ Vanghelie, nu almanahe)); am invatat foarte repede ce inseamna orgasmul (intre noi fie vb, muuuult mai repede decat ea); am invatat cand si cum se asculta Back in Black – AC/DC incepand cu Nirvana si continuand cu Metallica, trecand pe la Pantera; am invatat cum poti sa iti cheltui banii munciti in 4 ore grele pe bere in alte 4 ore frumoase; am invatat ce inseamna Vama Veche (in paralel cu uitarea a ce insemna candva Costinesti-ul); am invatat care este diferenta intre dragoste si sex (desi cu alta ocazie nu o sa ma auziti pomenind acest subiect) de la o domnisoara al carei nume nu il stiu nici acum, d-apai atunci (o voi numi generic „postVodca”); am invatat ce inseamna pestele si sa-l apreciez facand o comparatie abrupta cu tonele de hamsii ingurgitate; am invatat ce inseamna sa duci dorul (incepand de la carne si sfarsind la EA), am invatat ca jocurile de noroc se adreseaza oamenilor norocosi si ca sistemul oricat de accesibil ar parea la prima vedere, nu are slabiciuni; am invatat apoi de la o alta EA ce inseamna viata in doi, ce inseamna la propriu „sa-ti mirosi basinile” cu un partener de viata; am invatat apoi ca minciuna are picioare foarte scurte si mai mult, am invatat ca minciunile mele au picioare foarte scurte (n-am mai mintit apoi); am invatat sa insemn ceva pentru o alta ea si apoi sa imi folosesc puterea pentru a schimba lumea in masura aia mica in care imi era accesibila; am invatat sa stau si sa ascult oamenii; am invatat sa folosesc alternativ si foarte rational gazul sau curentul electric intre doua amenintari cu debransarea (nu vorbim aici de banalul curent taiat – ci de marele fenomen DEBRANSAREA, care inseamna acte, bani si drumuri cu nemiluita chiar si acum, d-apai atunci); am invatat ce inseamna studentia (poate ultimele zvacniri ale studentiei asa cum o asteptam); am invatat ca cel mai bun prieten al omului este cainele (si o spun fara nici o retinere); am invatat ce inseamna traiul „la comun” cu toate beneficiile si greutatile; am invatat sa-l dau afara din casa pe Tica (daca il stiti sa-i spuneti ca si acum imi pare rau); am invatat ca, oricat de saraci si mici ar fi, oamenii pot forma un mic Olimp select si discret (eu fiind zeul Odihna cu templul clasic deja – Balitorium); am invatat ce inseamna sa ai o diploma si sa pretinzi a ti se spune „dom’ inginer”; am invatat ca oamenii prefera un bullshit (si nu ma refer la minciuna, pt ca nu mint) sanatos unui adevar brutal si urat; am invatat ca oricat ai explica si in orice mod unui om un lucru el intelege exclusiv ce vrea si tine minte chiar mai putin; am invatat ca poti vorbi o ora intreaga fara sa spui nimic si sa mai lasi si senzatia ca esti cel mai destept dintre pamanteni (asta doar pt ca „iubit” a fost altul inainte); am invatat ce inseamna sa ai carnet de conducere si sa conduci cate o masina pe unde apuci; am invatat ce inseamna sa raspunzi pentru mai multi oameni care depind de tine; am invatat ce inseamna sa raspunzi in fata mai multor oameni care depind de tine; am invatat ca se pot face bani buni si in Romania cu conditia excelentei; am invatat sa fiu un om de incredere; am invatat sa vand internet de 64k garantat la 350Euro / luna; am invatat ce inseamna voIP, cat costa si cine foloseste; am invatat ce inseamna head-hunting si cat de bine te simti in mijlocul unui proces de acest gen; am invatat ce inseamna o companie batrana la trup si la suflet care se vrea din nou printesa si ce eforturi trebuie sa depui pentru a conta in acest proces; am invatat sa fiu cel mai bun in repetate randuri; am invatat sa sfidez orice regula care nu imi foloseste si sa stabilesc un set nou (cu doua conditii: 1. sa ramai in siguranta si 2. sa reduci pe cat posibil damage-ul colateral); am invatat ce inseamna un sistem de relatii si cum functioneaza traficul de influenta; am invatat ca in ciuda oricaror aparente e nevoie de oameni capabili chiar in dauna pilelor, relatiilor si smenurilor de culise; am invatat sa imi controlez creierul si prin urmare si reactiile; am invatat ca o gluma buna este savurata chiar si de CEO-ul unei companii cu ‘spe mii de angajati; am invatat ca este mult mai folositor un dusman capabil decat un prieten foarte slab; am invatat ca nu poti trai fara prietenul slab; am invatat ce inseamna „doua costume pe luna”; am invatat ce inseamna Steilmann; am invatat ca o cravata medie costa mai mult de un milion; am invatat ca nu poti sa injuri in trafic daca ai masina inscriptionata; am invatat sa invat din infrangeri; am invatat sa inving; am invatat ca „relocare” este un proces benefic; am invatat ca Moldova nu e ceva rau; am invatat ca imi plac moldovenii; am invatat care e diferenta intre o secretara si o asistenta; am invatat ca trebuie sa intervievezi 70-80 poate chiar 100 de oameni pentru a angaja un Account Manager capabil; am invatat sa fiu primul; am invatat sa ii fac pe oameni sa vrea sa fie No.1; am invatat ca oamenii de vanzari trebuie sa castige mai mult de cat seful lor; am invatat ca duritatea daca este dublata de corectitudine duce la relatii frumoase si durabile; am invatat ca totul e posibil dar ca fiecare lucru are un pret; am invatat ca de multe ori pretul este mult mai mare decat ar trebui si ca nu trebuie sa cumperi orice doar pentru ca iti permiti;am invatat ca daca ai BMW nu trebuie sa fii „jmecher” sau sa urle maneaua si nici nu trebuie sa ii futi pe ceilalti participanti la trafic; am invatat ca Grecia este tara mea favorita si ca imi da o senzatie de bine pe care o am si numai gandindu-ma la insule; am invatat ca Viena nu e chiar atat de departe si ca un shopping mic de weekend poate fi mult mai fun decat credeam; am invatat sa schiez in Poiana Brasov; am invatat apoi sa schiez in Austria si de atunci nu mai merg in Poiana Brasov; am invatat ca daca nu te multumesti cu mediocritatea esti numit „fitos”; am invatat sa iubesc China si sa nu mai asociez China cu ieftin ci ma degraba cu departe; am invatat ce inseamna downshifting si prefer sa fumez o tigara pe malul marii; am invatat ca business-ul tau propriu nu trebuie sa insemne ca esti angajat la propria companie; am invatat apoi ca fiecare lucru valoreaza exact atat cat e dispus cumparatorul sa dea pe el; am invatat ca de la stres si ritm nebun de viata albesti; am invatat sa dorm mai mult; am invatat sa mananc la restaurant; am invatat sa fiu in centrul atentiei; am invatat sa nu ma culc cu femei baute decat daca sunt hotarat sa ramana one night stand; am invatat sa intreb direct si taios „vrei sa te culci cu mine” in loc sa apelez la lugu-lugu de tip „hai la mine sa vedem un film”; am invatat ca femeile care stiu sa raspunda la intrebarea precedenta sunt mult mai valoroase decat cele care invoca diverse obisnuinte de tip „nu se face…”; am invatat ca toate femeile o sug intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu; am invatat ca femeile care si spun ca o fac nu sunt curve ci doar stiu ce vor, cine sunt si nu dau doi bani pe ce cred eu; am invatat sa nu fac compromisuri.

 

Azi sunt 15 ani de cand a murit mama mea. Si nu pot sa nu ma gandesc: ce-ar fi fost daca nu murea…? Chiar daca in ultimii 15 ani, adica primii mei 15 ani de viata, am rezistat stoic tentatiei. Cu toata dragostea pe care am avut-o si pe care inca o mai am in suflet pentru mama… gandul la „ce-ar fi fost daca…?” are ban permanent!!

 

Sunt un om frumos, armonios iar daca tu crezi altfel, poate ma inveti cate ceva.

 

M-am plictisit de scris, d-apai tu de citit…

19 responses to “Azi am implinit 15 ani

  1. n-ai invatat sa iubesti

  2. si io am invatat ceva de la tine:)

  3. sigur ai 15? ai scris ca la 45…

  4. 15 ani de viata e ok… viata nu incepe musai de cand te nasti😉
    nice perspective

  5. wow, cata concentrare, cata harnicie si cat tact ai cheltuit pentru a distruge…ratiunea de a fi .
    j.

  6. @windwhisperer: ratiunea cui de a fi? avand in vedere ca revii, am s-o iau ca pe un compliment.
    @dadatroll: cand voi vrea sa vand ceva vei sti. acum doar scriu
    @irina: sper sa ai dreptate. mai exista si varianta sa fi invatat la un moment dat si sa nu-mi fi placut. poate am si uitat deja.

  7. ai învăţat atât de multe încât ştii acum să preţuieşti totul. şi nu mă refer la preţuit ca evaluare financiară, nu are legătură cu ceea ce lucrezi. vorbesc despre a preţui ca fiind o variantă a lucidităţii. cei lucizi sunt preocupaţi de bilanţuri personale periodice. şi mie mi se întâmplă când se împlineşte o dată sau alta de la un eveniment care şi-a lăsat cumva amprenta asupra mea. cu atât mai mult când evenimentul respectiv este un şoc.

  8. nu cred ca nu ti-a placut.
    am citit cu atentie ce ai scris, de cateva ori. e un bilant frumos, cu bune si rele, care iti da dreptul sa fii mandru de tine si orgolios cand te privesti in oglinda.
    daca m-as erija intr-un psihanalist de ocazie, as spune ca in adandul sufletului tau iti urasti mama pentru ce ti-a facut: ca te-a lasat singur. si o pedepsesti pe fiecare EA pentru carentele afective din viata ta. asta pe deoparte. pe de alta, n-ai invatat sa iubesti ca sa nu fii nevoit sa infrunti o noua pierdere.
    n-am citit niciodata un bilant atat de trist, al unui suflet atat de fragil.
    imi pare rau pentru pierderea ta si pentru toate tristetile pe care le-ai infruntat singur.
    probabil esti un om frumos. cat despre armonie…mai cauta
    friendly,
    IRINA

  9. vreau pe aceasta cale sa ma rastesc la skyhunter!! care mi-a spus ca trebuie sa scriu pt mine. Am facut-o si acum lumea crede ca am nevoie de ajutor :))
    Domnilor, doamnelor: este mult mai important, in ignoranta ta, sa crezi ca esti fericit, decat sa fii cu adevarat fericit. Sunt multi oameni care sunt fericiti si nici macar nu apuca sa-si dea seama.
    Va iubesc pe toti, pe unii pentru ca existati, pe altii pentru ca invat multe lucruri citindu-va , vorbindu-va sau tragandu-v-o, pe altii pentru simplul motiv ca sunteti asa cum sunteti si ma faceti sa par un mare geniu.
    Nu sunt😉 dar macar CRED cu toata taria ca sunt fericit!

  10. eu nu cred in mod deosebit ca o pedepsesti pe fiecare Ea pt carentele afective din viata ta …dar cred cu tarie ca in fiecare EA cauti ceea ce 15 ani ti-a lipsit … si e normal sa fie asa si asta nu ia din frumusetea ta …
    si sunt convinsa ca pana la urma tinta ta va fi acea EA care va stii sa creada ce ii spui … sa nu se sperie de nonsalanta cu care iti afirmi opinia … sa nu creada ca este ea acea deosebita femeie care sa te schimbe pe tine …
    si inca nu o vad in viata ta … insa nici nu cauti tu atata de bine…
    stii ziceai o data ceva de ” ridica nasul de pe masa ca sa vezi in mai mare pespectiva suprafata mesei”
    nu comentez la celelate chestii care le-ai scris in biografia ta pt ca stiu ca asa este …este exact cum ai exprimat …
    sunt de acord cu irina ca este un bilant frumos … frumos scris …frumos in continut … un bilant pe care nu toti au curajul sa il faca asa temeinic

  11. @ hello salesman ! ! Do I have to lower my expectations???… ..ratiunea de A FI a omului cand se naste, chiar a doua oara🙂 Intrarea in viata se conjuga intai cu ” a fi” . Dumneata ti-ai cheltuit toata lamurirea sinelui prematur !…ca sa-ti lichidezi propria legenda… toobad😦 Viata oricarui OM e un roman…o legenda ! n-o face soapopera .
    Sindromul Oedipian transpira in fiecare cuvant al randurilor dumitale ! sooosad dar, e in firea lucrurilor; parintii ne parasesc primii iar uneori prea devreme ! Nu -i pedepsi !
    And last but not the least… vizitez posturile care-mi „spun” ceva !:)
    take care ! J.

  12. Sindromul oedipian este cel care guverneaza totalitatea proceselor de decizie – conform studiilor facute de stim noi ce mare psihanalist. Am putea sa o aducem si pe Electra in discutie pentru ca tabloul sa fie complet. However… teoriile domnului cu pricina, oricat de populare ar fi, nu reprezinta adevarul absolut. Dati-mi dreptul intelectualului la indoiala. Si dreptul autorului la negare.

    Necunoscatorilor: complexul despre care acontextual se vorbeste aici este atractia pe care copilul o simte (inevitabil, dupa Freud) fata de parintele de sex opus, atractie dublata de invidie, gelozie si chiar ura la adresa parintelui de acelasi sex. De aici plecandu-se in identificarea argumentelor fiecarei decizii luate de individ pe parcursul vietii.

    Revenind la windwhisperer: isi da oare seama cineva ce soapopere au fost majoritatea marilor romane la momentul la care au fost scrise? Orice actualitate, ca e a lui Tolstoi, ca e a lui Caragiale sau Hugo este un mic „soap” – fara pretentia absurda de a-mi asocia numele cu al lor. Pentru a transforma un soap intr-un roman, fie il lasi sa imbatraneasca in raft, fie ii dai alte coordonate timp/spatiu, fie il scrii atat de bine incat sa prosteasca masele: vezi Coelho.

    Avand in vedere ca nu candidez la un loc in loja scriitorilor… sunt doar un soap-er de duminica. Si nu numai atat, dar „happy end”-ul in cazul meu este iminent😉

  13. mama mia, cat timp liber ai

  14. @ hi ,…. wow … defensive.. ” nu reprezinta adevarul absolut”…desigur, nimic nu-i ‘ absolut” …doar vodka :):)
    hai sa ne imbatam ! dau eu primul rand de ..apa rece !🙂
    cy , J
    ps ) Tolstoi : ” vreau miscare, nu un curs calm al existentei. Vreau emotii si pericol si sansa sa ma sacrific pentru dragostea mea . Simt in mine o abundenta enorma de energie ce n-are iesire din viata asta linistita „… si vrei sa-l numesc ” soap”????? El a crezut in ce a zis….a parasit viata confortabila, avere, tot….
    J.

  15. Nu se traieste din bilanturi. Si nici n-ar trebui sa se discute cu mintea sprijinita de citatele unor defuncti. Aviz celor care interactioneaza cu tine prin filtrul sarmanului Tolstoi. Te apar, vezi. Daca ma salvezi,iti sunt recunoscatoare. N-ai s-o faci. Tu stii sa abunzi in superlative la adresa progresiei istoriei tale personale. Factori concurentiali cu niste valente unice, adica, unde dracu’ sa cobori cand esti la zero, tinzi firesc macar spre efortul de schitare a ridicarii. Suna prost ce-am scris,nu? E limbajul de lemn ,matricea dezvoltarii noastre intunecate de odrasle in serie ale unor bieti parinti cu dogma in vintre. Sa ne debarasam odata de iluzia ca excelam in ceva! Ca suntem de top. Real e ca suntem niste marginali,plictisiti de zbaterea asta pt supravietuire. Ma recunosc aici. Nu-i pasa nimanui de blog-ul tau sau povestea ta. In general iti scriu victime. Nu cred ca te incita opiniile lor. Dar, daca tot aprob ca se poate vorbi o ora vidat de continut, cu o credinta sinucigasa ca esti cel mai destept, hai sa-ti spun ce am facut eu de cand a murit mama mea ! Am murit de 1000 de ori, incepand cu sarbatorile si terminand cu bratele barbatilor in care m-am simtit singura. Mi-a parut rau ca mi-a fost rusine sa-i spun ca o iubesc ca replica la „te iubesc-ul”ei spus de pe patul de moarte. Era un trup de 27 de kilograme, nu credeam ca are suflet, ce naiba, e nevoie de loc nu de oase ca sa descinda sufletul. M-am rugat zile intregi sa se opreasca din gemut. M-a ascultat. Am dat-o jos de pe colacul pe care statea din cauza escarelor de pe spate si-am murit cu ea prima data. Si de atunci am invatat sa ma feresc de a trai.

  16. De ce simtim nevoia sa fim recunoscuti, rasplatiti, apreciati pentru ceea ce facem si ceea ce suntem?

    Sa fie din copilarie, cand luam premiul I si parintii ne inundau cu laude si mandrie ca au asa copii buni?

    Te uitai la ei si iti doreai sa revezi la anul aceeasi privire in ochii lor…si esti mai bun, din ce in ce ma bun, vrei sa iti intreci colegii, profesorii…

    Si daca nu mai sunt parintii, e o nevasta, care in timp ii trece sa te mai creada zeu, mai sunt copii (tata meu e mai tare decat al tau..), ei cresc (pleaca de la babacu’), vin nepotii…si apoi mori. Te mai pomeneste lumea vreo 10-20 ani…si apoi praf.
    Mihaela Radulescu ramane in istoria romanilor ca mama ranitilor ( intre noi fie vb bravo ei ca face ceva bun pt copii), etc…dar daca ar fi toata lumea demna de cartea de istorie…va dati seama ce chinuiti vor fi copii care invata pentru premiul I?

    Esti cel care a ajuns primul din 100.000…esti cel mai bun!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s