Despre Pittis

Hai sa va povestesc ceva despre Pittis. Nu stiu daca este sau nu adevarat, dar… mie mi-a placut la nebunie.

Pittis la admiterea in ATF (academia de teatru si film). Nefiind o persoana foarte populara in randul „cunoscatorilor” care se ocupau de destinul lui, Pittis a fost intampinat cu o oarecare retinere (ostilitate, dar n-avem dovezi :D).

Ei bine, dupa pleata motului, „comisionarii” (oamenii din comisie :D) au fost nevoiti sa gaseasca un subiect pe masura pentru proba practica. Si au facut-o:

  • „Toti membrii comisiei trebuie sa rada, mai putin unul care trebuie sa se dea de ceasul mortii” – timp de lucru 30 minute

Comisia, asezata superior, in semicerc in jurul bietului Pittis, savura ultimele clipe de visare (vezi academie… filme… teatru) ale bietului rebel. Trece un minut, si Pittis intreaba: „Cat e ceasul, cat timp mai am?” i se raspunde prompt, satisfacut: „29 minute si 12 secunde, scuze… 10 secunde”. Evident, timpul trecea foarte repede pentru Mot dar foarte greu pentru „comisionari”. Dupa inca 1 minut Pittis intreaba din nou: „Cat e ceasul, cat timp mai am?” si i se raspunde. Alt minut, alta intrebare… un nou minut… o noua intrebare. Sa fi tot fost vreo 20 de intrebari care deja incepusera sa streseze onorata comisie.

Cu 5 minute inainte de terminarea timpului regulamentar, Pittis isi cere scuze pentru frecventele ruperi de ritm (aceste intrebari nevinovate) si il roaga pe seful comisiei – mare om, costum, pantofi, cravata, stilou de aur- sa ii imprumute ceasul pentru a renunta la picatura lui chinezeasca – intrebarea.

Primeste ceasul de aur al acestuia si cere permisiunea sa se ridice de pe scaun pentru ca emotiile si tracul il impiedica sa stea locului. Primeste aprobarea si incepe sa se plimbe… si se plimba… si se uita la ceas… iar se plimba… iar se uita la ceas… si tot asa vreo cateva minute pana cand, membrii comisie incepusera sa zambeasca si sa-si dea coate victoriosi.

Pana la un moment dat cand BOOOOOF!!! Pittis tranteste scaunul greu peste ceasul de aur al sefului de comisie. Ceasul s-a facut bucati-bucatele. Ras general, hohote… ce mai – isterie! Doar seful de comisie transpirat in costumul lui soios… tremurand cu stiloul de aur in mana… plangand in hohote pe dinauntru, il felicita pe Mot si ii da calificativul Admis.

Repet: nu stiu daca este sau nu adevarat! Doar ca stiu povestea asta de atat de mult timp, am spus-o de atat de multe ori incat daca vreti sa ma contraziceti… rezistati pornirii, va rog!

Si tineti minte: Sfarsitul nu-i aici!

Te-am citit Gabitza! Linkul catre post-ul lui Gabi este aici

5 responses to “Despre Pittis

  1. mda…. aceeasi povestioara am auzit-o despre Horatiu Malaele cu Dem Radulescu sef de comisie si cu stilou un loc de ceas… probabil fiecare i-o pune in carca actorului pe care il admira… sau care da coltu’. Ma mir ca n-am auzit-o si in varianta cu Adrian Pintea… sau cu Teoctist la admiterea la teologie.

  2. radu, stii ce ma intereseaza pe mine, iar chestia aia nu am vazut-o inca..:(

  3. tare de tot…poate este adevarat ..nu ar fi exclus …..oricum pitis a fost mare din toate punctele de vedere ……….Dumnezeu sa-l ierte

  4. Dumnezeu sa-l ierte! Mare OM.

  5. Pitis pe langa faptul ca a fost un om de mare valoare, Florian Pitis a fost o idee. Si o idee nu moare niciodata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s